RED HAIR ANGEL - Capitolul 5

Pentru ca ramasese cu gura cascata, la propriu, strainul deschise el conversatia:

- Atai in fata peluzei mele, si nu pot iesi cu masina.

- Ce?

 - Stai in fata peluz...

- Da, gata, am inteles, isi reveni ea. Imi cer scuze. Din cate se vede, am fost absorbita de masina. Realizand ca oprea iesirea, fara sa mai zica ceva, se intoarse pe varfuri in partea opusa, si-l lasa pe acesta in urma ei, privind-o. Insa strainul fugise incet dupa ea, pana ce o ajuse din urma.

- Stai putin, ii spuse el zambind, si o prinse usor de mana.

In clipa aceea se intampla ceva ciudat. Cassandra il vazu pe strain cum statea deasupra unei fete incolacite de flori de trandafiri si levantica. Se vazu pe ea. Vazu prin ochii lui cum acesta o scapase din stransoarea florilor. Totul se petrecuse intr-o fractiune de secunda. Un val de caldura si teama inexplicabila o inconjura imediat. Isi vazuse propriul ei vis prin ochii strainului. Imediat in clipa in care el o atisese.

Vazu ca si el isi schimbase brusc expresia, de cum o atinsese. Era ca si cum isi revedea o persoana draga pe care nu mai spera s-o intalneasca, si ceva ce semana a groaza.

- Aaa... trebuie sa plec, ii spuse ea balbaindu-se usor.

- Tu esti... spuse el aproape fara voce. Cassandra, tu esti. Dumnezeule, cat te-am cautat. Nu ai idee prin cate am trecut ca sa te gasesc. O imbratisa usor. Ea era mult prea bulversata ca sa mai poata reactiona intr-un fel, insa in cele din urma reusi sa ingane ceva.

- De unde imi stii numele? El o strangea tot mai tare in brate.

- M-ai uitat? Te-au sters? intreba el aproape inspaimantat.

Nu intelegea nimic din ce spunea el. Nu putea reactiona in nici un fel. Si nu-si dadea seama de ce nu se misca din loc sa plece de langa el. Precis era nebun. Dar de unde ii stia numele?

- Ce sa ma stearg..., incerca sa zica, dar el o intrerupse repede, luandu-i mainile intr-ale lui.

- Cassandra, citeste-ma. Inchide ochii si citeste-ma.

Cine era tipul asta? Ce tot spunea acolo? Si de ce facea, chiar fara sa vrea, ceea ce-i spunea el? Inchise ochii si nu vazu nimic altceva decat intunericul care o cuprinsese imediat. Doar il auzea pe el cum o indemna sa-l citeasca. Il auzea din ce in ce mai slab, pana cand orice sunet ii fusese blocat. Apoi, deodata, il vazu pe el. Se vazu pe ea. Vazu cum se sarutau.

"- Stiu ca e nevoie sa pleci", spunea el. "Dar te rog fa tot posibilul sa nu ajunga ei la tine, si sa te stearga."

"- O sa am grija, stai linistit. E de datoria mea sa va apar de ei", ii raspundea ea.

Vazu cum el o mangaia pe fata, cum ii indeparta o suvita de par, alba, de pe fata. Avea parul alb. Ea avea parul alb. Si el la fel. Si erau imbracati in alb. Amandoi.

"- O sa ma cauti dupa ce se termina totul?" intreba ea."O sa vi dupa mine?"

"- Cassandra, stii foarte bine ca te iubesc. Pe tine o sa te iubesc in toate vietile mele. Suntem uniti, nu uita asta."

"- Nu uit. Doar ca o sa fie greu Bishop. E aproape imposibil ca ei sa nu ma gaseasca..."

El ii depuse o sarutare in palma.

"-O sa fac tot ce-mi sta in putinta sa te ajut sa ramai ascunsa. Chiar de-ar fi sa-mi pierd viata asta. O sa te gasesc in celelalte vieti, si o sa te fac sa-ti amintesti de mine, daca nu reusim."

Se sarutara iara, apoi se imbratisara si ramasera asa.

Cassandra deschise ochii. Era extrem de speriata. Nu stia ce se intampla, ce era cu viziunile astea. Se uita i ochii lui. Ii vedea disperarea din ochi, ii vedea dezamagirea ca ea nu-l recunostea. Ochii lui erau acum incredibil de albastrii, un albastru palid, luminat insa de marginea violet a irisului.

- Bishop... spuse ea atat de incet, ca el nici macar nu o auzi. Isi duse mana la gura. Acum isi dadea seama ca plangea.

- Ce ti-a facut Cassandra? continua el sa intrebe.

Ceva ii spunea ca tot ce vazuse cat timp avusese ochii inchisi, era real. Era... sau... fusese, cat se poate de real. 

Nu. Nu putea crede asa ceva. Sigur era vreo smecherie, sau... sau incepuse sa innebuneasca de cand isi pierduse mama. Isi smulse mana din stransoarea lui, si se sterse cu cealalta la ochi, cu maneca hanoracului. Isi trase nasul, se indrepta de spate, apoi spuse increzatoare. Sau vrand sa dea impresia ca era increzatoare:

- Nu stiu cine esti. Sa nu ma mai atingi in viata ta. In viata ta, ai inteles?, ii spuse din ce in ce mai tare si mai rastit.

O privea atat de profund, incat simtea ca i se sfasie inima de durere. Dar nu stie de ce. Nu-si putea explica ce se intampla. Poate ca era un vis. Era doar un vis, si trebuia sa se trezeasca.

- Ce ti-au facut? Nu i-ai invins.

Apoi Cassandra facu ceva inexplicabil, fara sa stea pe ganduri. Ii puse un deget pe buze, apoi il saruta.

Ce facea?! Saruta un strain.Fara sa fi stat pe ganduri. Fara sa fi intentat constient o astfel de actiune. Parca era o papusa dirijata.

Il saruta indelung si usor, fara sa se grabeasca.

"- Cassandra, ma recunosti?" ii rasuna ceva in minte.

"- Taci!" se auzi raspunzandu-i acelei voci.

Il saruta in continuare. Incet, incepeau sa-i apara diverse imagini cu ei doi, i se desfasurau in minte momente cand ei erau impreuna.

"- Stai jos!", ii tipa el, intr-o viziune. In jur era numai foc, si ei doi erau prinsi in capcana.

"- Bishop, te iubesc.", ii spunea in timp ce statea multumita, in bratele lui. Se vedea cum il mangaia pe brat. Un brat ranit.

Multe alte imagini ii navalira in minte. Erau prea multe, prea puternice sa incerce sa le opreasca. Era epuizata, se simtea extrem de lipsita de putere, dar un val imens de fericire si liniste o inunda in acelasi timp.

"- M-ai gasit", ii spuse in minte.

Se desprinse de el, deschise usor ochii, si il vazu. Ii vazu adevarata forma. Ii vazu aripile bogate, albe. Vesmintele incredibil de albe si simple. Ii vazu parul alb, ca de diamant, stralucindu-i in soare. Apoi ii intalni ochii. Simtea ca nu se mai putea tine pe picioare. Reusi insa sa-si adune fortele sa ramana dreapta. Ochii aceia, ii vedea din nou. Chipul lui iubit, ii mangaia acum privirea. Fiinta aceasta... O gasise. Erau in sfarsit din nou impreuna.

Isi pierdu si ultima ramasita de putere, si nu mai apuca sa vada decat cum el se grabea s-o prinda, sa nu cada pe jos, pe asfalt. Ii vazu ochii din nou. Apoi intunericul o invalui.