RED HAIR ANGEL - Capitolul 2

Intr-un final ajunse la casa tatalui ei, ii dadu banii soferului, apoi cobora din masina, isi lua geamantanul vechi, si se indrepta spre usa de la intrare.

Casa era foarte frumoasa, avea usile de la intrare imense pe langa Cassandra, cu toate ca ea era destul de inalta. Avea un etaj in plus, geamurile erau incadreate foarte frumos cu vopsea de culoare neagra, in contrast cu albul general al casei. Din ce observase, in partea dreapta era garajul, la fel de frumos si elegant si el, ca si restul constructiei de altfel.

Observa ca luminile in casa erau aprinse, deci nu se culcasera inca, in ciuda orei tarzii la care ajunsese ea. Spre surprinderea ei, tot drumul strabatand orasul,incercand sa evite aglomerarile si toate cele, ii luase mai mult decat estimase ea, cu toata vigilenta si cunoasterea scurtaturilor de catre taximatrist.

Batu la usa, si in mai putin de un minut, aceasta se deschise. In prag era tatal ei. Se vedea ca era surprins s-o vada, mai ales ca ea trebuia sa vina cu doua saptamani in urma.

- Am crezut ca ar fi mai bine sa nu te sun sa te bat la cap, ii spuse acesta. Si in timp ce-i spusese asta, o lua in brate si o stranse puternic. Imi pare bine ca te-ai hotarat sa vii pana la urma.

- Stiu tata, ii raspunse ea, in timp ce-i acceptase imbratisarea calda si ocrotitoare.

Fara alte cuvinte intrara in casa.

Ea nu-si ura tatal, in ciuda faptului ca se despartise de mama ei, si se insurase cu un fotomodel de renume international, cea mai frumoasa femeie din zona. Nu-l ura, in ciuda faptului ca se vedeau la distanta de jumatate de an, mereu in graba. Nu-l ura pentru ca nu-i fusese aproape atunci cand murise bunica. Nu-l ura deloc, in ciuda tuturor lipsurilor lui, calitatilor care ii lipseau cu prisosinta, ci dimpotriva. Il iubea ca si cum ii fusese alaturi toata viata. Ceea ce nu-si putea explica, era faptul ca de fiecare data cand se intalneau, ei ii aparea un gol in suflet, se simtea total straina fata de omul acela din fata ei. 

Stia ca era tatal ei, nu avea absolut nici un dubiu cu privire la chestiunea asta, stia ca dragostea era reciproca, dragostea parinte-copil, tata-fiica, era prezenta, dar golul din suflet nu-i dadea pace niciodata in preajma lui.

Sperase ca acum, dupa moartea mamei, cand avea atata nevoie de tatal ei, sa nu mai simta asta. Dar acum, stand in fata usii, in casa, si privindu-l, realiza ca sentimentul era mai neplacut, cu cat dorul de viata ei de-acum trei luni, era mai mare.

Inchise ochii, trase adanc aer in piept, si incerca sa indeparteze acel sentiment urat, rece.

Din bucatarie se ivi Jennifer. Era cu mainile ude, semn ca spala vesela folosita la cina. Cand se pregatea sa-l intrebe pe Josh cine fusese la usa, o vazu pe Cassandra. Instantaneu ii aparu un mic zambet pe buze, si ochii ii sclipira de lacrimile care se ivisera si ele deja. Se sterse repede pe maini, si in fuga se duse la ea, o lua in brate si o saruta pe crestet.

Femeia asta frumoasa, care la prima vedere parea o increzuta, o iubea foarte mult, asata se vedea in gesturile ei, si in felul in care ii vorbea. Chiar daca se vedeau foarte rar, vorbeau de cateva ori pe luna, la telefon, asa ca in ciuda posturii, putin nefavorabila, de mama vitrega, Jennifer ii castigase increderea Cassandrei, iar Cassandra stia foarte bine ca actuala sotie a tatalui ei ii era, si ii putea fi aproape, fara nici un fel de impediment.

- Imi pare ata de rau Cassandra, ii spuse aceasta. O mangaie pe obraz asa cum orice mama isi mangaie odrasla suferinda. Singura diferenta era, asa cum am mai spus, ca nu era mama ei. O lua de brat si ii spuse:

- Haide sa mananci ceva. Pun pariu ca ti-e foame dupa atata drum.

Tanara ii zambi amabila si ii accepta invitatia.

- Sigur Jenn, chiar sunt lihnita. Tata, ma ajuti cu astea te rog? si ii arata geamantanul si geanta uriasa de pe umar. Josh le lua si se indrepta cu ele spre scari.

- Cassandra, o sa ti le pun langa pat, in camera pe care ti-o pregatisem dinainte. Camera ta, de acum. Dupa ce spuse acestea, disparu in sus pe scari. Ea o urma pe Jennifer in bucatarie, intrara, si se aseza pe cel mai apropiat scaun. Femeia ii pregati repede o gustare, si in timp ce noul membru al casei se hranea cu bunatatile servite de ea, o intreba:

- Cum a fost drumul?

- Obositor, ii raspunse Cassandra. Foarte obositor. Cred ca si de-aia am avut visul ala ciudat in tren, cu mama, spuse ea incet, ca doar pentru sine. Vru sa mai spuna ceva, dar Jennifer i-o lua inainte.

- Cred ca cel mai bine pentru tine ar fi ca dupa ce termini de mancat, sa te duci sa faci o baie fierbinte, si sa te bagi in pat sa te odihnesti Cassandra. O sa vorbim maine despre mama ta si despre toate celelalte. E ok?

De peste masa Cassandra o privi cu drag, se intinse pana sa ajuga la ea, ii lua mainile intr-ale ei, si ii multumi sincer pentru ca era alaturi de ea, si o iubea atat de mult. Intre timp venise si tatal ei de sus. Jennifer se ridica atunci de pe scaun, si se adresa fetei:

- Eu o sa ma duc sa-ti pregatesc apa pantru baie. O sa-ti pun si niste ulei de levantica in apa, te va ajuta sa te linistesti si sa dormi bine. Dupa ce spuse acestea, iesi si se duse pe scari direct in camera fetei.

- Te iubeste foarte mult, ii spuse Josh Cassandrei. Dupa ce a aflat ca mama ta a murit, a plans zile intregi pentru ca nu putea sa fie alaturi de tine. Ii esti ca un copil. Impingand farfuria goala spre mijlocul mesei, ea spuse:

- Si eu o iubesc tata. Sa fi sigur de asta! si se ridica de pe scaun, se duse sa il sarute pe obraz, apoi se indrepta spre iesire. Daca nu ma duc pana sa se raceasca apa, Jenn o sa se supere pe mine, spuse ea zambind usor.

- Atuci fugi repede.

- Noapte buna tata.

 - Noapte buna Cassandra.