Click Here For Free Blog Backgrounds!!!
Blogaholic Designs

Wednesday, June 13, 2012

RED HAIR ANGEL - Capitolul 1



Plantatiile de levantica se vedeau in departare. Culoarea lor combinata cu leganatul usor al trenului, o faceau pe Cassandra sa viseze la dormitorul ei din copilarie, la dormitorul ei fermecat, la povestile pe care i le spunea bunica. Ii apareau in minte franturi de amintiri, imagini cu ea si mama ei. "Dumnezeule, ce frumoasa era mama!"

"- Cassandra, unde esti?" se auzea intr-un colt al mintii ei. Rasul calm si vesel al mamei, pasii ei, se auzeau usor in urma ei. Apoi, glasul si pasii nu se mai distingeau la fel de puternic ca pana acum cateva clipe. Se impleteau cu linistea, si nu-si dadea seama care dintre ele se indeparta.

"- Mami? Mami, unde esti?" Cassandra incerca sa alerge in directia vocii, dar dupa cativa pasi se impiedica si cazu. Cand reusi sa se ridice, in fata avea o oglinda. Tresari cand in acea oglinda zari o alta persoana decat ea. Se uita mai atent, si pe masura ce se linistea din sperietura cazaturii, isi dadu seama ca era ea. Era chiar ea, dar cu mult mai mare, nu fetita mica, cu par lung, carliontat si rosu ca focul, ci ea, cea de acum, tanara de 17 ani.

Se uita mai atenta la oglinda, apoi vazu ca aceasta era inconjurata de trandafiri albi si buchetele mici de levantica. Cand incerca sa se apropie mai mult ca sa poata mirosii trandafirii, cand aproape ca atinsese unul ca sa-l rupa, se intepa in spinii acestuia. Intepatura nu o duru, ba chiar o facu sa se simta imediat usor euforica. Inchise ochii ca sa incerce sa deguste senzatia, si, dupa o clipa nesfarsita, cand deschise ochii, ramase usor surprinsa sa vada ca si in dimensiunea ei, nu numai in cea a oglinzii, se afla acum tanara aceea fermecatoare, acea fiinta cu chip angelic.

Ceva cald incepu sa i se prelinga pe deget in jos. Ridica mana sa vada ce curgea, si avu surpriza sa-si vada propriul sange. Dar... nu arata ca un sange normal, rosu, era foarte diferit. Avea culoarea alba cu mici pete de un movfrumos, asemeni celui de levantica.

Oglinda se indeparta incet, din ce in ce mai mult. Sangele ii curgea si el mai puternic. Isi simtii ochii umezi. Se auzea din nou strigand-o pe mama ei. 

Cu sangele curgandu-i puternic, cu ochii din ce in ce mai inlacrimati, cazu langa trandafirii si levantica care ramasesera langa ea, la picioarele ei, nu se indepartasera odata cu oglinda.

Rugii incepeau sa-i inveleasca trupul gol, in timp ce levantica i se impletea in par. De-abia acum observa ca levantica crescuse asemeni trandafirilor, sub forma de mici buchetele prinse pe rugi. Privea curioasa la ea, aproape lesinata, si fara suflare, cand o mana de barbat ii atinse gatul. Se uita repede la el, cat de repede putu ea, dar inainte sa apuce sa-i memoreze chipul, el deja o scosese din inchisoarea florilor, o lasase langa ele, si disparuse subit.

Cassandra se trezi in momentul in care in difuzoarele trenului se auzi anuntul ca se apropiau de destinatie.

Adormise. Ce vis ciudat! Probabil visase levantica deoarece o vazuse pe cateva campuri crescand. Ii fugira prin fata ochilor cateva imagini din vis. Aripi... Aripile lui albe...

***

Coborata din tren, Cassandra se uita confuza prin multime, dupa un taxi care s-o duca la destinatie. Ea avea o harta, dar nu-si dadea seama deloc cum sa ajunga dintr-un ditamai orasul, tocmai in partea opusa a locului de unde era acum, la marginea lui, intr-un cartier linistit de case frumoase.

Se mai uita putin pe harta, apoi isi arunca din nou privirea spre statia de taxiuri, pe care reusi in sfarsit s-o vada, asta datorita faptului ca multimea se mai dispersase cat timp statuse ea sa studieze liniile continue si incalcite de pe harta. Impaturi cu grija bucata aceea mare de hartie, o baga in buzunar, apoi isi puse geanta la loc pe umar, apuca de toarta geamantanului si porni spre cea mai apropiata masina.

In mica distanta pana acolo, ea fu lovita din greseala de un trecator, care nici macar nu se oprise sa vada daca patise ceva, doar intorsese capul s-o vada, si apoi isi vazuse in continuare de drum. Ea ii vazuse fata, ochii mai exact, si atat. Ramase cateva clipe cu privirea in urma strainului, cu imaginea ochilor lui in minte, buimaca.

Pana la urma reusi sa se urneasca din nou din loc, ajunse la masina, se urca in spate in timp ce sofarul ii punea in portbagaj geamantanul, se uita sa vada cat este ceasul, apoi soferul urca in masina, ii spuse unde s-o duca, si porni.

Se intunecase deja, si drumul avea sa dureze cel putin o ora, cu noroc. Se gandea ca ar fi fost mult mai bine si mai usor sa ramana acasa, decat sa faca atata drum pana la tatal ei. Dar trebuia sa plece, sa treaca o perioada de timp pana sa se reintoarca in locul in care crescuse, in casa care era plina de amintirile cu mama ei, plina de glasul si de parfumul acesteia. Era foarte greu sa treaca peste moartea ei, cu atat mai mult cu cat Cassandra ii semana izbitor, si de fiecare data cand se uita in oglinda, o vedea pe ea, pe mama, inchidea ochii, si incepea sa planga.

Asa i se intampla si acum, cu amintirile navalindu-i iarasi in minte, intunericul de afara, faptul ca era singura cu un strain in masina, in drum spre casa tatalui ei care era recasatorit de ani buni cu una dintre cele mai frumoase femei din tinut. Asa i se intampla si acum, inchise ochii, o vazu pe mama, apoi cateva lacrimi fierbinti si dulci i se pravalira pe obraji.

Simtea ca nu mai avea mult pana la momentul in care avea sa clacheze, in care avea sa lase deoparte orice urma de retinere, si avea sa inceapa sa planga zile in sir dupa ingerul care ii daduse viata. Pentru ca mama ei era un inger, fusese un inger, asta credea Cassandra despre ea. O consola doar gandul ca ea era acum cu siguranta intr-un loc mult mai frumos si mai bun decat pamantul.

3 comments:

alexxax said...

Acest capitol m-a lasat fara grai. E asa de profund,de...interesant. Plus ca ador parul rosu :X Vreau si eu sa mi-l fac curand, acum, in vara.Iti urez succes la scris :)

mayabijoux said...

Ma bucur ca iti place! Sa stii ca si eu am in gand sa ma vopsesc rosu, asa ca focul. Multumesc asemenea!

LoStInDr3aMs said...

ai talent cu carul....abia astept continuarea:*