O LUME MISTERIOASA, UN CARATER FEMININ PUTERNIC, UMOR, SUSPANS SI UN STROP DE ROMANCE.
Ma numesc Madison Avery si trebuie sa va spun ca acolo se afla mai mult decat puteti vedea, auzi sau atinge. Stiu, pentru ca eu ma aflu acolo. Si vad. Aud. Ating. Traiesc.
Balul de absolvire al lui Madison a fost mortal – la propriu. Din cine stie ce motiv, ea a fost tinta unui spintecator al intunericului – da, genul acela de spintecator – decis sa scape de ea, cu trup si suflet. Dar, inainte ca spintecatorul sa-si incheie treaba, Madison a reusit sa-i ia amuleta ciudata si stralucitoare si sa scape.
Acum, e captiva pe Pamant – moarta, dar nu disparuta. Cumva, amuleta ii ofera iluzia unui corp, permitandu-i sa traiasca la limita dintre viata si moarte, undeva intre acum si ceea ce urmeaza. Nu stie de ce, spintecatorul intunericului e pe urmele ei, dar ea n-are de gand sa stea cu mainile in san si sa lase soarta sa-si urmeze cursul.
Cu putina ingeniozitate si cu ajutorul unui spintecator al luminii (unul dintre tipii buni ! Poate...), dar si al baiatului de care e indragostita, precum si al (o, da !) ingerului ei pazitor, Madison e gata sa-si ia destinul in propriile maini o data pentru totdeauna, inainte ca acesta sa o controleze pe ea.
Asta daca ea crede in asemenea lucruri.
Madison Avery. Usor rebela, cool, si pe cat posibil, devreme acasa. A, da, si pe jumatate moarta. O combinatie delicioasa de supranatural si fantasy, care incepe intr-o nota serioasa, abordand un subiect nu tocmai usor digerabil, dar care pana la urma, se transforma intr-un peisaj cu momente usor comine, autoarea incercand sa mai detensioneze atmosfera, de altfel serioasa, de la inceputul cartii.
Lectura este una usoara, incadrandu-se perfect in categoria celor pe care le poti citi intr-o zi, dar avand totusi calitatea de a nu plictisi cititorul. Notele comice presarate printre pagini, ajuta la digerarea mai usoara a cartii, avand in vedere, ca desi nu este o carte tipica celor din care sa tragi invataturi, atrage totusi atentia asupra unui aspect important al vietii, si acela de a avea dreptul la alegere.
Personajele au fost in parte ok, cu exceptia unora care nu cred ca-si aveau locul. Acelasi lucru il pot spune si la adresa unor fragmente din carte, care mi-au parut putin trase de par, in sensul ca, dupa parerea mea, nu ar fi trebuit dezvaluite atatea detalii care nu ar fi interesat.
In concluzie, "Pe jumatate moarta" merita citita, pentru subiectul pe care il abordeaza, pentru modul "adolescentin" in care autoarea il abordeaza, si pentru Barnabas, ingerul poznas :) Dupa Madison, el face toata cartea!